1. Mi-e-aşa de dor de Tine, Mântuitorul meu,
Chiar când eşti lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Isuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac,
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu
mine-n veac.

R: Rămâi, rămâi, rămâi, Isus – Iubirea mea dintâi!
O, ce-aş putea, o, ce-aş putea, o, ce-aş putea să fac,
Să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
Să nu-mi mai pleci în veac?

3. O, de-aş putea, la mine, să-Ţi fac un loc în piept,
Să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aştept!
Cum Te-aş purta-ntre roze şi Te-aş
culca-ntre crini
Și Ţi-aş spăla, şi Ţi-aş spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini,
Și Ţi-aş spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!

4. O, nu-mi pleca, Isuse, nicicând şi nicăieri
Și-Ţi voi găti-adăpostul din lacrimi şi tăceri.
Îţi voi şopti întruna cuvintele ce-Ţi plac
Și vei uita, şi vei uita de toate şi n-ai să-mi pleci în veac,
Și vei uita de toate şi n-ai să-mi pleci în veac! …

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 369.